“Ma cale sardu? We need to learn English” est divènnidu su slogan polìticu de sos fascistas noos in Sardigna chi impreant sa “logica benaltrista” pro destruire sos deretos de sos sardos.
E non semus faeddende de cussos cun sa camisedda niedda e s’ògiu de rìtzinu, ca pro como no tenent perunu bisòngiu de impreare sa fortza fìsica e sas bestimentas litorianas. Tando custa gente no est propriamente fascista a sa manera ideològica, totus chi la si podet agatare in partidos diversos, fintzas autonarados sovranistas o de manca.
Unu giornalista at impreadu custu slogan mesu in sardu e mesu un inglesu pro pònnere in farsa sa pelea polìtica pro s’impreu istitutzionale de sa limba sarda in sos addòbios de sas eletziones casteddajas. L’at fatu probabilmente pro andare contra a sa lista tzìvica “Cagliari Città Capitale” (indipendentista e de manca) ca isse puru est candidadu, ma sa chistione chi nos pertocat est un’àtera.
Custu cristianu at tocadu unu puntu sensìbile de sa mentalidade colonizada de sos sardos, custu de su “benaltrismu” italianu, chi est s’ideologia de unu fascismu nou e trasversale, chi est creschende in Sardigna.
Su benaltrismu coloniale est sa manera de minuire sos deretos, sas richesas e sos progetos de sos sardos isfrutende sos giassos comunes prus meschinos e ignorantes, e impreende una lògica basada supra a s’aut-aut (tipu imparare s’inglesu o imparare su sardu).
Est ladinu chi nemos at mai naradu chi non bisòngiat imparare s’inglesu o àteras limbas istrangias e nemos pensat chi s’inglesu non siat de importu mannu.
Ma pro ite sos catalanos o sos bascos, solu pro fàghere un’esèmpiu, imparant tres o bator limbas diversas e ischint faeddare sa limba issoro e s’ispagnolu mègius de sos ispagnolos matessi?
Ca chie creschet alleghende prus limbas est prus abbistu e imparat mègius sas limbas istràngias.
Sos fascistas noos ischint custas cosas ca las ischint totus, ma a issos no importat arresonare o si nche cunfrontare cun àteras opiniones, issos si nche cherent impònnere pro otènnere cadreas de cumandu e giassos de poderiu dae su sistema coloniale.
Est una manera de arresonare e de fàghere polìtica fascista in sas raighinas, ca cheret cantzellare sas positziones diversas e no previdet acordos diplomàticos e mediatzione peruna. Si binchent issos su sardu si nche morit e pro custu issos benint premiados cun reconnoschimentos econòmicos polìticos e culturales.
Custa manera de pensare l’agatamus in totue e est mègius a fàghere carchi esèmpiu pro cumprèndere comente si movent sos fascistas noos chi impreant su “benaltrismu” pro fàghere carriera intro a su sistema coloniale. Non sutzedet totu sas dies de intèndere custas tontesas comente unu loop in discoteca:
– Ma cale Istòria sarda? Bisòngiat ischire cussa Romana e cussa de s’Itàlia, ca si nono est tempus pèrdidu!
– Ma cales bonìficas e cale ambiente? Est mègius si nche leare unu tumore chi èssere sena traballu!
– Ma cales partidos indipendentistas coerentes? Est mègius seberare partidos prus mannos pro cambiare sas cosa dae s’internu!
– Ma cale gherra a sas bases militare? Totus ischint chi custas bases oferint traballu!
Si podet sighire de gasi fintzas a s’infinitu, ma sa manera de arresonare est semper sa matessi, e tando custa lògica binària rughet in s’aut-aut.
A un’ala sos deretos e sas resursas de sos sardos, a s’àtera sos bisòngios de sos colonialistas chi cherent àere un’ìsula lìbera dae resistèntzias culturales, tziviles, polìticas e econòmicas.
Bisòngiat de ischire chi bi nd’at meda de sardos chi la pensant de gasi, o pro mègius nàrrere, b’at meda sardos cunditzionados dae custa manera de bìdere sas cosas e de gente chi isperat de otènnere carchi cadrea o traballu e si cunformat a sos giassos comunes dominantes.
Su chi devimus detzìdere est si nche nos cherimus adatare fintzas nois a su “benaltrismu” fascista e colonialista, o si nos cherimus organizare in unu fronte in cumone, e in su matessi tempus organizare custos chi la pensant in una manera diversa pro collire prus fortzas e contare de prus.